Singuratatea …
Ideea este in felul urmator, ne nastem singuri, ne traim viata singuri, murim singuri. Dar in timpul vietii se poate sa mai ai fericita intamplare sa dai de cineva care crezi ca te va scoate din aceasta stare de apatie si singuratate, cateodata chiar ai success si iti petreci o perioada a vietii fara acest sentiment numit singuratate. Dar acel cineva in acelasi timp te poate infunda intrun abis intunecat in care nu numai singuratatea te invaluie ci si tristetea. Fapt care ma duce pe mine sa spun ca eram aproape de a scapa de singuratate dar am privit in abis prea lung incat am alunecat in intunericul abisului. Am fost fermecat de cea mai blanda persoana pe care am ajuns sa o cunosc in viata mea, era perfecta pentru mine avea numai calitati care imi placeau, ma facea sa ma simt ca apartin si eu de un loc, ca am unde sa ma intorc in momentul in care ma simt dezorientat, pierdut, ma facea sa apreciez ca traiesc fiecare secunda langa ea … dar akum timpul sa scurs nu mai este … a plecat. Plecarea in general inseamna renastere pentru unele persoane, pentru mine inseamna pierderea fericirii. Fericirea odata ce este pierduta, este pierduta de tot .
“Fericirea… un episod trecător în marea dramă a durerii.”
Dostoievski
E incredibil cat de tare pot sa ne marcheze niste momente… Atat de tare incat atunci cand incercam sa le rememoram, constatam ca avem foarte putine piese din puzzle. Din puzzle-ul pe care NOI l-ai creat.
Viata e un joc. Da, un joc de puzzle. Asa ca invata sa-i aranjezi piesele.
l-am creat *
