Drake`s Blog

Cautarea

alexdrake — Wed, 23 Mar 2011 22:24:29 +0000

A trecuta multa vreme din momentul plecarii , dar viata se pare ca are un stil aparte de a-ti pune piedici, blocaje, stopuri …

Evident in gandire a aparut un element nou , un sindrom poate al nebuniei sau al unei gandiri analitice prea obsesive asupra reusitei si perfectiunii. A aparut un element numit fantoma a trecutului ; orice actiune, chip, persoana … ajung in minte ca un fel de comparatie cu o persoana din trecut, o persoana in jurul careia poate s-a presupus la un anumit moment dat ca se invarte soarele … esential este ca fiecare cautam lucruri care au insemnat foarte mult pentru fiecare, dar mai important este ca ne dam seama dupa multa vreme ce au inseamnat ,pentru ca ajungem sa le aducem inapoi in gandirea noastra ca si o treapta de comparatie maxima pentru tot ce este in jurul nostru . Ideea este ca nu stim daca este bine sau rau … dar pastram o legatura permanenta cu trecutul … trecut care poate fii dureros in multe din cazuri .

Altceva decat sa las patru melodii care tind sa invie fantomele din trecutul fiecaruia nu imi vine in minte :

The past …

The present …

The future …

The end …

And pain will come …

alexdrake — Fri, 21 May 2010 10:31:06 +0000

In moonlight glare i saw your eyes,
Never knew it would bring my heart to it`s demise
In pain and tears of silent night
You made my soul become so bright
When the moon was full and shiny
My heart became so small and tiny,
Didn`t know that pain will come
I took my chance and now im done,
Ooh, sweet darkness and cold of mine
Come and take me to serve my time
Along you and brother pain
So do memories come again
I met you, i missed you
But now your gone
So is my world i stood upon …

Drake.

For the one that made me see the moonlight with her eyes.

Viata este ca o carte in care noi suntem proprii nostrii autori …

alexdrake — Thu, 18 Mar 2010 22:31:28 +0000

Oare cum ar fi ca fiecare din noi sa traim o poveste Shakespear`iana, in care tu sa fi cel care ridica sabia, tu sa fi cel care simti ca esti ucis, tu sa fi cel care esti ironic, sa fi cel care iubeste, sa fi cel care sufera, sa simti cate putin din fiecare personaj creat de celebrul scriitor, dar iti dai seama dupa o vreme ca tot ce ai simtit de fapt nu este ceva creat de el, ci este ceva ce simte fiecare om de pe aceasta lume. Viata, simti ca este povestea in care tu scrii cuvintele cu un condei format din propriile actiuni, ganduri si sentimente imbibat intr-o cerneala calda si rosie ce ne curge in vene si ne da viata.

Singura problema este ca sentimentele nu pot fi scrise de autor … actiunile si gandurile sunt elemente pe care noi le influentam in functie de starea pe care o avem si sunt legate de evolutia noastra in lume, atat ca oameni din cadrul unei societati cat si din punct de vedere a unui singur individ, pentru ca totusi sa nu uitam, fiecare om este unic datorita caracterului sau ; sigur ca exista asemanari foarte mari intre anumiti indivizi dar aici intervin aceste elemente numite actiuni si ganduri, ele deosebesc cu adevarat indivizii intre ei.

Cat despre sentimente … ele par a fi generate de alte persoane pe care le intalnesti in cadrul vietii. Pot fi bune, pot fi rele; dar in general sa fim putin mai increzatori in faptul ca sentimentele sunt in general de tipul celor bune. Probabil cele mai dificile sentimente pe care le intampinam in aceasta carte a noastra sunt acelea de dragoste, singuratate si implicit tristete. De aceea cartea … viata a noastra poate fi una fericita sau poate fi o drama … acest lucru depinde doar de persoana care creeaza decorul perfect in care iti desfasori nelimitata sursa de caldura numit suflet, ceea care si in momentul cand ai picat te ridica inapoi, ceea dupa care plangi, care ne insufla sentimentul primordial in aceasta lume … dragostea .

De aceea secundele scrise in carte petrecute cu acesta persoana raman in suflet incatusate si sunt gravate in minte pentru o vesnicie.

Aripile frante ale vietii si flacara rece a singuratatii ….

alexdrake — Sat, 13 Feb 2010 12:09:38 +0000

De fiecare data cand ma trezeam in ultima vreme simteam langa mine o prezenta calda, cu toate ca in cele mai multe cazuri era doar imaginatia mea obosita de dorintele mintii legate de o viata linstita. Era o prezenta ce dadea fiori de fericire pana si celor mai sumbre ganduri care puteau fii intr-o minte intunecata de tristete si singuratate, primeai elementul primordial legat de fericire, primeai zambetul care persista o vreme buna din zii, iti facea intr-un fel si raul care il intampini in aceea zii sa para mai bun. Problema este ca prezenta aceea calda a inceput, incetu cu incetu ,sa apeleze la un climat mai polar, a inceput sa se raceasca tot mai mult ;precum umbra dispare in momentul in care este lumina ,dar chiar daca nu vezi aceea umbra ea tot acolo este tot in acel loc. Prezenta aceea a ales un fel de lasare a noptii friguroase in ea. Culmea este ca modul de a incalzii un suflet rece este cu un suflet cald, prezenta a reusit sa incalzeasca un suflet rece, la tinut bine la caldura, la strans in brate, la facut sa se simta renascut; dar pana la urma a ales chiar insasi ea iarna sufletului si a propagato inapoi pe cel care il incalzise deja, lasandu-l intr-un frig intunecat complet, lipsit de realitate, lipsit de protectie, lipsit de Vise.

Culmea este ca in momentele fericiri simti ca ai primit aripi de la Dumnezeu si simti ca ai putea sa zbori, sa iti lasi fericirea sa te duca in locuri nemaivazute, nemaintalnite din mintea si sufletul tau, dar dupa teoria eterna a schimbului echivalent in lume, pentru ceva bun trebuie sa se intample si ceva rau. Din fericirea aceea abundenta care curge prin tine si iti da forta sa zbori prin propriile ganduri si sentimente, se naste efectul negativ, tristetea, iti frange aripile divine si te arunca inapoi in lumea muritorilor unde iti era locul de fapt de la bun inceput, iar pentru ca ai cutezat pur si simplu sa vrei sa atingi divinitatea prin dorinta de a zbura liber in propriile ganduri si sentimente, vei fi pedepsit aspru inapoi, fiind aruncat intr-un foc rece, un foc inghetzat, arzand cu o flacare glaciara care este aprinsa constant de singuratatea din sufletul tau. Odata aparut acest foc in viata oricarui om, odata avand aripile frante ale gandirii si sentimentlor, omul devine o fantoma a trecutului, o umbra a ce a fost odata in viata care a avut-o …

Au disparut visele, au disparut dorintele, a disparut fericirea, dar cel mai dureros a disparut … EA !

Us 2 … and the moon

alexdrake — Mon, 19 Oct 2009 18:06:39 +0000

We met in the moonlight shadow not long ago, oure thoughts danced in the night as we let them be free in oure minds. Meeting you inspired my hole world to have a little light in it beyond the darkness that has grown in me thrw out the years. That is is why I called you my “little light”, I shall use the light you gave me to guide my whole life, it shall be inside me like an old light house driving the ships in the ocean of thoughts that live in oure minds.
We talked and shared oure minds for countless days and nights till we finally met in a city of lights, a city that never goes to sleep, but we did, toghether side by side, kiss by kiss, the bed became warm as we stood in it, we warent affraid of the dark anymore we had eachother, we knew that the constant activity of the city will make us feel safe, like someone is watching us, but we knew it was someone from Above that was watching us. Recently i found out that this was never to be,like all good things in the end, we must part in separate directions “like yin and yang”, two different things that match perfectly and complete each other but that can never be united as one. I am not sad, nor angry, i`m just thinking that i will never find out if I could have made you happy.

But one thing will keep me in contact with you for eternity,the moon every, i`ll watch it every night and i will know you are there, i`ll imagine you were there with me, the moon made me think of you everytime, and it will so on from now on.

“The moon, like a flower

In heaven’s high bower,

With silent delight

Sits and smiles on the night.”

William Blake

Singuratatea …

alexdrake — Sun, 11 Oct 2009 11:57:51 +0000

Ideea este in felul urmator, ne nastem singuri, ne traim viata singuri, murim singuri. Dar in timpul vietii se poate sa mai ai fericita intamplare sa dai de cineva care crezi ca te va scoate din aceasta stare de apatie si singuratate, cateodata chiar ai success si iti petreci o perioada a vietii fara acest sentiment numit singuratate. Dar acel cineva in acelasi timp te poate infunda intrun abis intunecat in care nu numai singuratatea te invaluie ci si tristetea. Fapt care ma duce pe mine sa spun ca eram aproape de a scapa de singuratate dar am privit in abis prea lung incat am alunecat in intunericul abisului. Am fost fermecat de cea mai blanda persoana pe care am ajuns sa o cunosc in viata mea, era perfecta pentru mine avea numai calitati care imi placeau, ma facea sa ma simt ca apartin si eu de un loc, ca am unde sa ma intorc in momentul in care ma simt dezorientat, pierdut, ma facea sa apreciez ca traiesc fiecare secunda langa ea … dar akum timpul sa scurs nu mai este … a plecat. Plecarea in general inseamna renastere pentru unele persoane, pentru mine inseamna pierderea fericirii. Fericirea odata ce este pierduta, este pierduta de tot .

“Fericirea… un episod trecător în marea dramă a durerii.”

Dostoievski

Toamna

alexdrake — Sat, 26 Sep 2009 13:43:12 +0000

A venit in sfarsit anotimpul in care toate fructele dulci sunt coapte, frunzele din verde se transforma in galben sau in maro, se desprind din copaci , ating solul , il acopera ca o patura calduroasa dupa care se usuca si dispar. Daca cumva ati fost pe drum toamna sigur ati observat si voi peisajul pe care il ofera padurea cand o strabati; iti ofera o imagine care nu o poti sterge din cap niciodata, o combinatie de culori pe care numai natura o poate dezvalui in fata ochilor nostri. Chiar se merita o plimbare acum in natura, te relaxeaza, te destinde, te minuneaza cu o imagine pe care numai odata o poti vedea in atatea combinatii de culori in care ai impresia ca incep sa iti fuga prin fata ochilor in momentul in care vantul incepe sa adie, un strop de ploaie incepe sa cada pe frunzele din copaci si dintro data o liniste profunda simti cum te invaluie dandu-ti o senzatie de siguranta si caldura interioara, facandu-te sa fii fericit ca traiesti. In acelasi timp iti aduce un sentiment de singuratate, dar peisajul te face sa uiti de acest lucru, starea de neliniste iti dispare,temporar pana ajungi inapoi in padurea de beton si fier in care iti desfasori activitatea de zi cu zi, asteptand cu nerabdare intoarcearea in peisajul minunat care iti ofera linistea pe care o cauti cu ardoare.

“Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.”

Albert Camus

da weekend

alexdrake — Fri, 25 Sep 2009 08:21:05 +0000

Probabil majoritatea persoanelor care lucreaza ( cu program de luni pana vineri binenteles ) abea asteapta sa vina sfarsitul de saptamana … de ce … pai din punctul meu de vedere as zice ca … relaxarea, distractia de weekend si mai toate activitatiile pe care le ai in timpul liber sunt cel mai bine venite in aceasta perioada … asta cel putin in dosarul meu. Nu stiu cine a fost cu ideea de a fi liber la sfarsit de saptamana … dar eu zic ca a fost un geniu, iti da timp sa iti revii cu capu dupa 5 zile de trezit dimineata si marsaluit spre birou, scandaluri,certuri,imbarligaturi,etc.” It makes life be so simple … doesen`t it?”

Dar in acest weekend apare si ziua de duminica … ziua in care stii ca se termina distractia si relaxul tau. Ma face sa ma gandesc la ce a spus Murphy :

” Zambeste, maine va fi mai rau ! “

Dureri

alexdrake — Wed, 23 Sep 2009 06:28:12 +0000

De fiecare data cand patesc chestia asta imi vine sa plec undeva si nici sa nu ma mai intorc vreodata . Nu stiu cat de des patesc altii, dar se ma intampla din cand in cand sa mai ai cate o durere, aceasta fiind de 2 feluri in general, fizica sau spirituala. In cazul meu este o durere fizica, mai pe scurt ma doare spatele de ma iau draci, expresie mai des folosita pentru acest gen de durere “tapan” de spate . Culmea este ca atuncea cand ajungi la lucru, bine tarait pana la lucru, pentru ca doare si in momentul in care incerci sa intorci capul in stanga sau in dreapta, nu mai poti de durere, incepe lumea sa te ia la misto “ce dracu mergi asa; ce ai facut aznoapte; etc.”, cand ei nu pricep ca nu merg asa ca vreau eu sau ca am facut ceva aznoapte , ci pur si simplu ma doare. Dar fiecare incepe sa filozofeze despre ce sa iei pentru durerea de spate: pastile, un masaj ( ideea asta chiar imi surade), niste leacuri babesti ; tot felul de idiotenii deastea, culmea faptul este ca nici unu nu ajunge la un consens cu celalalt despre care tratament este mai bun . Ei oricum nefiind in postura mea …. un om cu multe dureri de spate in aceasta zi. Dar vazandui ca se cearta in halul asta ma face sa zambesc si sa mai imi treaca din durere, numai vorba aia imi vine in cap “Cand ii vezi pe altii mai prosti ca tine, parca esti mai fericit.”

O luni de birou ….

alexdrake — Mon, 21 Sep 2009 06:16:28 +0000

Iarasi este luni … iarasi a inceput o noua saptamana … nici nu iti vine sa te trezesti fiind obisnuit cu relaxarea de weekend. Peste tot se zice ca luni toata lumea este pregatita pentru noua saptamana fiind odihnita in weekend … nu stiu de ce eu nu simt acelasi lucru … luni este o zii in care stii ca trebuie sa mergi la lucru … sa auzi telefoanele cum suna si inevitabil sa iti auzi colegi cum se cearta intre ei pentru cel mai marunt lucru si cel mai probabil sa fii si tu implicat fara sa vrei in cearta , asa cum se zice , de inceput de saptamana. Lucru care te v-a face sa fii nervos toata saptamana cel mai probabil . De ce nu am putea sa incepem si noi saptamana de marti … poate am fii mai relaxati toti in acest fel. In ultima vreme se simte o tensiune destul de mare in sfera noastra de munca deoarece peste tot este problema banilor , am ajuns sa fim dependenti de acest lucru si imposibil intr-un birou sa nu fie adusa vorba foarte des despre bani . Cam cu aceste lucruri trebuie sa iti bati capul in ziua de luni … o zii care ar trebuii sa fie ca oricare alta dar nu este , macar un singur lucru iti ramane dulce amar in gura lunea … acesta fiind acela al cafelei si al tigarii de dimineata care te va face sa treci prin aceasta zii intr-un mod mult mai placut si cat mai lipsit de stresul aruncat de cei din jurul tau spre tine .

“One cup of coffee … and then i go!”

Bob Marley